Istoric timelapse

Timelapse-ul se folosește într-o gamă largă de domenii audio-vizuale. Documentare, reclame, videoclipuri, clipuri de promovare, filme de lung-metraj etc. Dar toate astea au început de undeva. Cândva.
Prima poza a fost realizată în 1826 (sau 1827) de Joseph Nicéphore Niépce. Pentru a face prima fotografie, a fost folosit bitum de Judea (sau asfalt Sirian), și o expunere de câteva zile, pe o placă de metal. Era vorba de vederea pe care o avea Niépce, de la geamul casei sale, din Burgundia, Franța. În imaginea de mai jos, se observa placa de metal pe care a fost întipărită imaginea (stânga), și cadrul propriu-zis, (în partea dreaptă).

Tehnica fotografică însă avea să sufere mari schimbări. Pe lângă procedeul expunerii unei plăci metalice (sau de sticlă) tratată cu bitum de Judea, au apărut și alte tehnici.
În 1861, fizicianul și matematicianul scoțian James Clerk Maxwell, alături de fotograful Thomas Sutton (inventatorul camerei SLR), au realizat prima fotografie color. Maxwell a propus să fie realizate trei fotografii alb-negru, fiecare având în față câte un filtru (roșu, verde și violet). Ulterior, au fost sincronizate pe un ecran trei proiectoare care aveau aceleași filtre, ca și cele folosite pentru a realiza cadrele. Astfel, prin suprapunere, a fost obținută o imagine color a unei funde.

O altă etapă importantă (probabil cea mai importantă, pentru fotografia modernă) a fost realizarea primei fotografii digitale. Anul era 1957, și imaginea reprezintă, de fapt, o scanare digitală a unei fotografii, cu rezoluția de 176×176 pixeli. Peste aproape 20 de ani, Kodak inventa prima camera digitală.

Istoria timpurie a timelapse-ului începe în Europa, unde numeroase inovații au apărut în cinematografie. Georges Méliès a fost primul care a folosit această tehnică, în anul 1897, în filmul “Carrefour de L’Opera“. Jean Comandon, în colaborare cu Pathé Frères, a realizat timelapse-uri la microscop, pentru a analiza microbii și alte organisme de mare interes pentru biologi. Contemporan cu Comandon a fost Frank Percy Smith (un naturalist de origine britanică), care a realizat în 1910 clipul “Birth of a flower“, acesta fiind considerat primul clip realizat exclusiv din secvențe de timelapse.

Mai târziu, în anii 1920, regizorul german Arnold Fanck s-a specializat pe scene de timelapse în care apăreau peisaje naturale, dar și fenomene meteorologice. A realizat o serie de filme despre cum omul cucerește natura, în mod special zonele montane. De menționat este filmul “The Holy Mountain“ (1926).
La începutul 1930, un american, pe nume John Nash Ott (bancher la origine, și pasionat de cinematografie și fotografie) a experimentat tehnica timelapse-ului la un alt nivel. El a cumpărat și a construit numeroase echipamente de timelapse, pentru a fotografia plante. Pasiunea lui l-a condus până în punctul în care și-a construit propria seră cu plante, pe care le înregistra cu sisteme automate de captură a imaginii. Practic, el a inventat intervalometrul folosit în timelapse, dar și primele sisteme motorizate de control a mișcării, pentru a putea urmări plantele pe film, în timp ce acestea creșteau și ieșeau din cadru. În 1950 a lansat un film, intitulat “Dancing Flowers“. Peste 6 ani, filmările sale cu flori au apărut în documentarele Walt Disney, intitulate “Secrets of Life“. În 1958 a reușit să publice o carte (“My Ivory Cellar“) despre istoria aventurilor sale în acest domeniu. În a doua parte a vieții sale, a început să-și arate latura de cercetător, observând cum anumite segmente ale spectrului electromagnetic influențează creșterea plantelor. Mai mult de atât, a folosit timelapse-ul în studiul celulelor, la microscop. El este considerat părintele timelapse-ului.

Oxford Scientific Films, din Marea Britanie (fondat în 1968), reprezintă una dintre cele mai mari surse de secvențe de timelapse, acest institut fiind lider, în materie de astfel de clipuri referitoare la istoria naturală. Aici au fost dezvoltate tehnici și sisteme de timelapse, mai ales pentru realizarea de filme microscopice și a vieții miniaturale.

Prima utilizare grandioasă a timelapse-ului, într-un lung-metraj a fost dirijată de Ron Fricke, în filmul “Koyaanisqatsi: Life Out of Balance“, apărut în 1982. A fost scoasă în evidență dinamica norilor, mișcarea mulțimilor, dar și numeroase cadre cu orașele moderne. Câțiva ani mai târziu, acesta a început să utilizeze camere IMAX, realizând filmul “Chronos”, a cărui secvențe încă sunt difuzate ocazional pe canalul Discovery. O adevărată piatră de hotar în industria timelapse-ului a fost așezată de același Ron Fricke, în celebrul său film “Baraka” (1992). Acesta a fost tras în totalitate pe film de 70mm, rezultând după scanare, o rezoluție de 8K (o cifră impresionantă, chiar și în prezent). Un alt film notabil realizat de acest regizor, este “Samsara“, a cărui premieră a avut loc în 2011.

Dezvoltarea tehnologiei fotografice digitale, dar și a programelor de prelucrare video, de la mijlocul anilor 1990, a dus la o expansiune de amploare a acestei tehnici, în contextul ușurinței de difuzare a clipurilor de timelapse, pe internet.

În 1991 a fost realizat primul hyperlapse, de Guy Roland, un scurt metraj ce poartă numele “Pacer“. Toate secvențele au fost aliniate manual, și au fost înregistrate pe film de 8, respectiv 16mm.

BBC a avut un cuvânt puternic de spus, echipa lor de producție fiind responsabilă pentru ceea ce sunt probabil cele mai complexe secvențe de timelapse realizate vreodată. În cadrul documentarului “The private life of plants” (1995), prezentat de David Attenborough, au fost concepute și construite sisteme de dinamică unice, pentru realizarea cadrelor ce înfățișau flori rare crescând.

Astfel, se poate spune că începutul anilor 1990 a fost perioada în care marii producători de cinematografie și-au etalat cunoștințele tehnice și imaginația în materie de timelapse, atunci fiind ridicată ștafeta, până la nivelul la care a ajuns și astăzi.

În 1996 a apărut site-ul de secvențe stock cu timelapse-uri “www.timelapse.com“, iar 3 ani mai târziu a fost lansat “www.timelapse.org“. Ambele site-uri funcționează și în prezent. Unul dintre cele mai importante site-uri, care reprezintă totodată și cea mai mare comunitate de fotografi și cinematografi pasionați de timelapse din lume, este “www.timescapes.org“, fondat de Tom Lowe. Acesta a lansat în 2012 unul dintre cele mai faimoase lung-metraje de timelapse, întitulat “Timescapes“.

În prezent, există numeroși fotografi și cinematografi care au adoptat această tehnică în munca lor, iar tendința actuală este de a realiza scurt-metraje, ce devin “din ce în ce mai impecabile” din punct de vedere tehnic și estetic.

Frecvența termenul “timelapse” începând cu anii 1890, în literatură

Surse:
http://www.wingscapes.com/blog/from-peonies-to-the-projectcam-the-history-of-time-lapse-photography/
http://knowyourmeme.com/memes/time-lapse-photography
https://en.wikipedia.org/wiki/Georges_M%C3%A9li%C3%A8s
https://en.wikipedia.org/wiki/John_Ott
https://en.wikipedia.org/wiki/F._Percy_Smith
https://en.wikipedia.org/wiki/Time-lapse_photography