Perseidele – cea mai importantă ploaie de stele căzătoare
În fiecare an, există peste 20 de ploi de stele căzătoare, în diferite luni ale anului. Dintre acestea, însă, doar câteva merită efortul de a le urmări. Cea mai reprezentativă are loc in august, la jumătatea lunii și poartă denumirea de “Perseidele“.
Ce este, de fapt, o ploaie de “stele căzătoare”?
Este bine să înțelegem, pe scurt, faptul că expresia “stea căzătoare” este una metaforică. De fapt, dacă am fi martori la o adevărată stea, care ar “cadea” în atmosfera Terrei, ar fi ultima stea căzătoare, pe care ar vedea-o toata omenirea. În realitate, stelele căzătoare sunt doar niște particule de mici dimensiuni (de la 1mm, până la dimensiunea unui bolovan). Acestea intră în atmosfera terestră, cu o viteză foarte mare, și ard, prin frecarea cu aerul. În majoritatea cazurilor, aceste particule nici nu ating suprafața terestră, ele consumându-se în atmosfera superioară.
De ce au loc ploile de stele căzătoare?
Dacă atunci când vedem o stea căzătoare, este posibil ca aceasta să fi fost doar un fragment de praf, pierdut în spațiu, care intră în atmosfera terestră, atunci ploaia de stele este asociată unor perioade din timpul anului, când orbita Pământului se intersectează cu coada unei comete. O cometa are coada întotdeauna orientată în partea opusă Soarelui, și conține numeroase particule desprinse din cometa, însăși. Astfel, frecvența orară a stelelor căzătoare crește, depășind uneori 100 de stele / oră. În cazul Perseidelor, orbita Terrei se intersectează cu coada cometei Swift Tuttle. Orice ploaie de stele nu are o rată constantă de observare a acestor stele. Apogeul Perseidelor are loc în seara dintre 12 si 13 august. Atunci există cea mai mare șansă ca ele să poată fi observate.
Ce trebuie să știu ca să savurez și eu acest spectacol astronomic?
În general, pentru a vedea stelele sau Calea Lactee cât mai bine, trebuie sa îndeplinim câteva condiții. În primul rând, trebuie sa evităm pe cât posibil sursele de poluare luminoasă. Există două mari astfel de surse: prezența lunii pe cer, și localitățile. Cea mai mare șansă de a avea un cer cât mai senin, este să mergeți cât mai departe de orașe, într-o perioadă a nopții când luna nu este deloc pe cer. Locul ideal de privit stele căzătoare s-ar afla la o altitudine cât mai mare, de preferat, peste 1500 metri (în alte cuvinte, la munte). Important este să aveți haine groase și să nu vă aventurați noaptea în sălbăticie.
Vă sugerez să vă instalați un software gratuit: Stellarium, cu care puteți să calculați dacă luna va fi pe cer, într-o anumită noapte, cu precizie de minut. Așa, puteți ști sigur că în seara în care plănuiți să urmăriți stelele căzătoare, nu veți avea luna pe cer.
Cum pot să fac un timelapse la o ploaie de stele?
Discuția despre metodele de surprindere a acestui fenomen într-o secvență de timelapse poate fi una nesfârșită. În esență, trebuie să ținem cont de aceleași idei, ca și când am face un timelapse nocturn, normal, cu câteva adăugiri. Trebuie să avem obiectivul îndreptat spre constelația Perseide (aceasta poate fi identificată cu ajutorul unui smartphone, și a unei aplicații dedicate stelelor și studiului bolții cerești, precum Google SkyMap, Stellarium etc). De asemenea, timpul de expunere pentru fiecare fotografie este indicat să fie cât mai lung, dar nu foarte lung, încât stelele să iasă sub forma unor linii, pe imaginile finale. Asociat acestei condiții, e important să setăm un timp minim între fotografii (maxim 2-3 secunde), pentru a ne mări șansele să surprindem cât mai multe stele căzătoare. La prelucrarea pozelor, trebuie să încercăm să scoatem în evidență cât mai mult partea de “Highlights”, pentru a vedea cât mai bine atat stelele normale, cât și cele căzătoare.
Iată un exemplu de timelapse, în care apar și numeroase stele căzătoare, asociate Perseidelor.