Zig Zag Prin Țara Oașului
Zig Zag a ajuns în Țara Oașului:
“O călătorie în zig zag prin județul Satu Mare ar fi fost incompletă fără o vizită în Țara Oașului. Când ajungi aici, ai senzația că ai ajuns într-o altă lume, unică prin oamenii, peisajele și obiceiurile ei.
Colindând munții și depresiunea Oașului am cules panoramele și peisajele pitorești din Bixad, Luna Șes, Orașu Nou, Huta Certeze, Târșolț sau Tur.
În Negrești Oaș, capitala Țării Oașului, muzeul în aer liber m-a condus în universul colorat și viu al satului oșenesc .
Am intrat in casuțele tradiționale cu pereți albaștri și acoperiș de paie. Râul e nelipsit fără mașina de spălat naturală-vâltoarea .
Am văzut apoi ciuperca-foișorul de lemn unde oșenii și oșencele îmbrăcați în mândrele straie populare dănțuiesc cu foc pe ritmuri de ceteră și zongoră.
Biserica de lemn, veche, adusă din Lechința, mănăstirea Bixad, Schitul din Luna Șes și alte lăcașe de cult îmi amintesc că oșenii sunt oameni credincioși.
Dar, eu, Ziggy cel curios nu m-am oprit aici!
Cultura din Oaș, festivalurile de datini și obiceiuri mi s-au dezvăluit.
Am văzut oamenii simpli, de la sate îmbrăcați în straiele populare oșenești viu colorate. În Muzeul Țării Oașului chiar am aflat semnificația lor.
Am stat de vorbă apoi cu un Tezaur uman viu Unesco care mi-a transmis înțelepciunea străbună!
Meșterii olari din Vama mi-au arătat în atelierele lor cât de sfânt poate fi lutul din care ne naștem și în care ne întoarcem.
Fluierașii și trâmbițașii din Moișeni au făcut ca urechile mele să se bucure de sunete unice, transmise din tată-n fiu.
Ciobănașii m-au servit cu bucatele lor cele mai bune , palincă, depănând povești la gura sobei, despre Sâmbra Oilor și alte obiceiuri străvechi.
Oșenii, oameni harnici, care nu se dau deoparte de la muncile grele își construiesc vilele în Certeze. Nu uită însă de porturile populare și de nunta cu a sa tradiție inedită.
Dar mai ales, nu am plecat din Țara Oașului, fără ca artiștii și ansamblurile folclorice să-mi arate cum e țâpuritura-cântul tău specific, nemaiîntâlnit pe alte meleaguri.
Oașule, eu plec mai departe spre Bihor, fără a uita ce e unic și frumos la tine!
Țâpuritura îmi va rămâne în amintiri și de aceea, îți las ție, cititorule versurile uneia dintre cele ascultate pe aceste meleaguri.
“Câtu-i Țara Oașului,
Coconaș ca mândru’ nu-i,
Că-i harnic și iubăreț și-n viață descurcăreț,
Dar când te-a țuca oșanul ți-a meri bini tăt anul
Oșanca când te-a iubi tot la ea gându ți-a si măi. “
(extras din țâpuritura „Câtu-i Țara Oașului “ de Maria Petca Poptean)”